Radiusul este un os situat la nivelul antebrațului, cel mai mare os dintre cele două (radius si cubitus) aflate în regiune, în timp ce porțiunea de la final, care se termină la încheietura mâinii, se numește epifiză distală.
Fractura de epifiza distala de radius este o fractura extrem de comuna si frecventa, osul osteoporotic fiind foarte susceptibil la aceasta fractura. Mecanism de producere este un traumatism prin cadere cu mana in extensie (cel mai frecvent) sau in flexie. In functie de modul in care pacientul cade cu mana, se pot clasifica aceste fracturi, in:
- fractura cu deplasare dorsala (Colles)
- fractura cu deplasare volara (Smith)
- fractura marginii articulare (Barton).
Prima senzatie, resimtita atunci cand radiusul este fracturat, este durerea imediata si intensa in antebrat. Poate aparea o umflatura pronuntata sau o deformare cauzata de deplasare. Alte simptome pot include:
- mobilitatea redusa
- inflamatii
- rigiditate
- slabiciune musculara
- amorteala/ furnicaturi
- spasme musculare
Reabilitarea dupa fractura de radius distala difera in functie de tratamentul ortopedico-chirurgical al acesteia, deoarece tipurile de fracturi sunt variate și opțiunile de tratament sunt atât de numeroase, recuperarea fiind si ea diferită pentru fiecare persoană.
Din cauza tendintei articulatiei pumnului de a forma rapid o rigiditate permanentă, programul de reabilitare trebuie să înceapă cât mai curând posibil. Amanarea inceperii kinetoterapiei va avea ca rezultat o articulatie a pumnului si o mana rigide, cu o functionalitate precara, indiferent de vindecarea radiologica a osului.
Tratamentul fizical-kinetic consta, adaptat la fiecare situatie in parte, in posturari, mobilizari pasive manuale ale tuturor articulatiilor degetelor, mainii ,pumnuluisi antebratului, masaj terapeutic uneori sau alte terapii manuale, exercitii de crestere a fortei musculare, de stimulare a proprioceptiei, elemente de ergoterapie sau terapie ocupationala, aplicatii cu gheata sau caldura in functie de necestiate.
Cea mai mare parte a pacientilor cu acest tip de fractura se reintorc la activitatile obisnuite dinainte de accidentare, insa tipul fracturii, tratamentul aplicat si raspunsul la tratament al fiecarui organism in parte poate duce la rezultate diferite pentru fiecare pacient. Aproape toți pacienții vor avea o anumită rigiditate la nivelul mainii, pumnului sau antebratului. Aceasta se va diminua, în general, dupa 1-2 luni de la scoaterea gipsului sau dupa interventia chirurgicala si va continua să se îmbunătățească timp de cel puțin1- 2 ani.
Ca si activitate sportiva, majoritatea pacienților vor putea relua activitățile ușoare, cum ar fi înotul sau exercitii de fitness pentru trenul inferior , dupa 1-2 luni de la suprimarea imobilizarii in aparat gipsat sau dupa interventia chirurgicala. Activitatile mai solicitante, cum ar fi schiul sau fotbalul pot fi reluate dupa 3-6 luni de la accidentare.
